FPTR a trasat concluziile unui an dificil și lecțiile pentru 2026

Turismul românesc în 2025 nu a traversat un an mai slab, ci a intrat într-o fază de contracție, mascată doar parțial de câteva performanțe sezoniere și de o retorică oficială ruptă de datele economice. După un 2024 care părea să confirme revenirea completă după 2020, anul trecut a schimbat din nou direcția. Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că, în perioada ianuarie – noiembrie 2025, numărul sosirilor în structurile de primire turistică a scăzut de la aproximativ 13,31 milioane în aceeași perioadă din 2024 la aproximativ 13,01 milioane, adică o scădere de 2,2%, iar numărul înnoptărilor a coborât de la aproximativ 28,37 milioane la aproximativ 27,978 milioane, adică un minus de 1,4%. În același timp, gradul mediu de ocupare a capacităților de cazare a ajuns la aproximativ 30,3%, un nivel care arată fără echivoc că o parte importantă din infrastructura turistică a funcționat sub capacitate și sub pragul de sustenabilitate economică.

Structura cererii confirmă aceeași vulnerabilitate: Ponderea turiștilor români în total sosiri a scăzut de la aproximativ 82,5% în 2024 la aproximativ 81,6% în 2025, în timp ce ponderea turiștilor străini a crescut de la aproximativ 17,5% la aproximativ 18,4%. Această creștere a incoming-ului, deși reală statistic, nu are însă masa critică necesară pentru a compensa pierderea de volum generată de reculul turismului intern. România rămâne structural o piață dependentă în primul rând de propriul consumator, iar în 2025 acest consumator a devenit mai prudent, a călătorit mai puțin, a stat mai puțin și a cheltuit mai atent.

Această schimbare de comportament nu este un mister și nici un capriciu, este consecința directă a scăderii puterii de cumpărare, a instabilității fiscale și a unui climat general de incertitudine. În 2025, escapadele de weekend și sejururile scurte, care reprezentau un indicator sănătos al consumului intern, s-au redus vizibil. Lunile septembrie și octombrie 2025 au înregistrat scăderi ale sosirilor de peste 7,5% față de aceleași luni din 2024, iar în afara perioadelor cu zile libere legale multe destinații au rămas fără fluxuri constante de turiști.

În acest peisaj, litoralul a reprezentat o excepție sezonieră. În perioada mai – septembrie 2025, numărul total de turiști de pe litoral a crescut cu aproximativ 4,3% față de aceeași perioadă din 2024. Strict în sezonul de vară, între iunie și august, numărul turiștilor români a crescut de la 1.393.974 la 1.438.903, adică plus 4,0%, iar numărul turiștilor străini a crescut de la 23.144 la 27.110, adică plus 17,1%. Această evoluție pozitivă a făcut ca județul Constanța să fie una dintre foarte puținele mari destinații cu creștere în 2025, ajungând la aproximativ 1.791.000 sosiri față de 1.754.300 în 2024. Totuși, această performanță rămâne limitată la câteva săptămâni de sezon și nu poate compensa scăderile din restul anului și din restul destinațiilor.

Turismul montan a început anul sub auspicii bune, cu un ianuarie 2025 în care numărul turiștilor români a fost cu aproximativ 10% mai mare decât în ianuarie 2024, pe fondul condițiilor bune pentru sporturi de iarnă. În februarie 2025, cererea internă a scăzut deja cu aproximativ 4,5% față de anul anterior și a intrat pe o pantă descendentă. Nici sezonul montan de vară nu a reușit să recupereze, iunie 2025 a adus cu 4,2% mai puțini turiști români, iulie cu 4,4% mai puțini, iar august, luna de vârf a vacanțelor, a înregistrat o scădere de 6,3%. Spre final de an, noiembrie 2025 a consemnat cea mai severă contracție lunară, cu un minus de 8,9% al turismului intern. Per total, muntele a închis anul sub nivelul din 2024, pe fondul unui raport calitate-preț perceput ca nefavorabil și al migrației unei părți din turiști către destinații externe mai competitive.

Cele mai afectate segmente au fost însă turismul balnear și cel rural, mai ales pentru că în 2025, numărul și valoarea voucherelor de vacanță au fost reduse cu aproximativ 65% față de 2024. În anii anteriori, acest mecanism a contribuit decisiv la extinderea sezonului, la creșterea gradului de ocupare și la aducerea în economia fiscalizată a zeci de mii de unități de cazare, numărul acestora crescând de la aproximativ 6.000 la aproximativ 28.000 în doar câțiva ani. În 2025, diminuarea brutală a acestui instrument a lăsat fără oaspeți o parte importantă din stațiunile balneare și din pensiunile rurale, iar scăderile au fost imediate și vizibile. Deși încasările prin vouchere reprezentau aproximativ 1,7% din piața turistică internă, efectul lor de antrenare era mult mai mare, iar eliminarea lor a amplificat declinul general al cererii.

În paralel, anul 2025 a fost marcat de o degradare accelerată a climatului de încredere și a imaginii publice a turismului românesc, alimentată parțial de postările rețelelor de socializare transformate în generalizări. Este un mediu de informare rapidă, care nu este sprijinit de date, de studii sau de analize economice serioase și ignoră realitatea costurilor din turism.

Efectele s-au văzut inclusiv în segmentul agențiilor de turism, unde datele INS arată că, în primele luni din 2025, activitatea agențiilor și a tur-operatorilor s-a prăbușit cu 16,6%, iar în luna mai 2025 scăderea a ajuns la 21,9%, în timp ce serviciile de piață către populație, per ansamblu, au scăzut cu doar 0,2%. Acest contrast arată limpede că nu este vorba despre o fluctuație normală, ci despre o lovitură directă în mecanismele de distribuție ale pieței, accelerată de pierderea încrederii.

Structura teritorială confirmă aceeași tendință. Bucureștiul rămâne principala destinație a țării, dar a scăzut de la aproximativ 1.998.700 sosiri în 2024 la aproximativ 1.878.000 în 2025. Brașovul a coborât de la aproximativ 1.508.200 la aproximativ 1.274.000 sosiri, adică un recul de peste 15%. Doar Constanța a reușit să crească, ajungând la aproximativ 1.791.000 sosiri, datorită sezonului estival bun.

Toate aceste date arată că anul 2025 a tras un semnal privind fragilizarea cererii interne și vulnerabilitatea structurală a turismului românesc. Turismul românesc are nevoie de politici coerente, de respect instituțional și de un parteneriat între stat și mediul privat.